Forma clasica a principiului separarii celor trei puteri (legislativa, executiva, judecatoreasca) a fost data de filosoful francez Montesquieu in anul 1748 in lucrarea Spiritul Legilor. Acesta sustinea necesitatea separarii celor 3 puteri in conditiile existentei unei permanente legaturi intre acestea. Puterea legislativa – este reprezentata de parlament si aceasta formuleaza, modifica si adopta legi. Puterea executiva – este reprezentata de autoritatile locale si centrale si este raspunzatoare de aplicarea politicilor (a programului politic si a legilor adoptate de parlament).  Puterea judecatoreasca – e reprezentata de Curtea Suprema de Justitie si de alte institutii si are ca sarcina verificarea cu ajutorul Curtii Constitutionale, a constitutionalitatii legilor discutate de Parlament. De asemenea, puterea judecatoreasca vegheaza asupra respectarii legilor de catre cetateni si de catre puterea executiva.